Gabriela Turculetu

Imi ridic ochii spre munti.....
De unde imi va veni ajutorul?
Ajutorul vine de la Domnul care a facut cerurile si pamamntul!

Dilema...


...O pricina de poticnire pentru cei slabi


Ati auzit vestile despre demisia fratelui Pustan? Multi le-au auzit!E o veste trista: vestea ca cineva care predica Evanghelia, isi da demisia. Din cult, e drept, nu de la mantuire. De la mantuire iesi mai usor, uneori chiar fara sa iti dai seama.Dar e bine ca poti iesi din cult fara sa pierzi mantuirea. Sper ca fratele Pustan a avut grija sa nu piarda ceea ce conteaza cu adevarat.


Ati auzit de fratele Hututui? A fost invinuit, probe ale vinovatiei nu prea sunt, el s-a retras temporar ca sa fie judecat cazul lui si apoi reabilitat, dar cultul nu are timp de reabilitari, ci doar de defaimari. Adica mai are timp si pentru afaceri, masluiri de voturi, aranjamente de tot felul. Dar cam acolo i se termina timpul.


Asta e Romania post-decembrista: tara in care oamenii sunt blamati fara prea multe dovezi, interesele individuale primeaza inaintea intereselor celor multi si oamenii obisnuiti sunt considerati  o  multime luata in calcul numai la alegeri.

Politizarea bisericilor evanghelice nu mai este demult un secret. Intelegem din ce in ce mai bine si beneficiile care rezulta din aceasta colaborare diabolica. 

Va intrebati care dintre credinciosii din vremea comunismului au tradat? Priviti-i pe cei de azi si veti intelege. Pe oameni ii cunoasteti dupa faptele lor. Cei care azi fraternizeaza cu clasele politice, umbla dupa favoruri, castiga bani si tot felul de beneficii vanzand voturi, aceia sunt tradatorii de ieri si de azi.


Mai sunt oameni de bine azi? Eu cred ca sunt. Si sunt la fel de putini ca si ieri, adica pe vremea comunismului.Si acum ca si atunci, oamenii tradeaza  din dorinta de castig si de marire. Si atunci faceau  acelasi lucru. Ei sunt ciocoii vechi si noi.


Multi dintre pastorii de azi accepta sa colaboreze cu clasa politica. Altii accepta sa primeasca bani, asa-numitele sponsorizari, pentru diferite proiecte. Pe unii i-a castigat Mamona cu pozitiile sociale aducatoare de venituri ilicite, pe altii doar cu "bogatiile nedrepte."


Am vazut oameni exclusi din cult sau retrasi pentru zvonuri, dar inca nu am auzit de un caz de coruptie aducator de acelasi penalizari. Credinciosii stiu, vad si se minuneaza. Cred ca si Dumnezeu vede, dar El asteapta. Inca asteapta pocainta de la cei ce L-au intalnit, iar acum se poarta de parca nici nu L-ar cunoaste.


Dupa ce ai prins gustul banilor,ai impresia ca nici nu mai ai nevoie de Dumnezeu. De parca ai uita ca viata ta trece si intr-o zi,vesnicia se va deschide in fata ta.Nu-i asa ca, dupa ce ai intrat in hora imbogatitilor, intelegi cata dreptate are Biblia cand afirma ca " mai usor  va trece o camila prin urechile acului, decat un bogat in Imparatia cerurilor? E greu pentru ca bogatia te leaga. Atunci cand esti bogat iti vine tot mai greu sa iubesti. Intelegi de ce se intampla acest lucru? Pentru ca bogatia de aici e a diavolului si va pieri odata cu el. Bogatiile vesnice se afla in ceruri, dar ca sa fii vrednic de ele, trebuie sa inveti de la Isus care a fost "bland si smerit cu inima".


E greu sa iesi din ghearele Mamonei, pentru ca banii iti aduc tot felul de avantaje. Numai pacea nu ti-o pot da. In schimb pot sa ti-o ia. Si, o data cu pacea iti iau si bucuria mantuirii.Dar cine mai alearga azi dupa pace? Sau dupa dragoste? Intelepciunea striga pe strazi, dar azi parca nu o mai aude nimeni. Oare mai este credinta pe pamant?




.

Gabriela Turculetu-28 Martie 2014





...Mai este oare credinta pe pamant?



Constientizam tot mai mult cu fiecare zi care trece, ca traim vremea de pe urma. Si nu numai din cauza razboaielor si a vestilor despre razboaie, cat din cauza lepadarii de credinta. Imi amintesc de vremea comunismului . Atunci am trait vremuri de har, chiar daca comunismul era un regim totalitarist si ateu care se lupta din rasputeri impotriva lui Dumnezeu. Nici inchisorile nu au reusit sa ii faca pe credinciosi sa renunte la Dumnezeu si nici marginalizarea si represariile care erau puse pe cei "liberi" nu au avut mai mult succes.


Atunci asteptam sa vina Domnul si ne bucuram de "ploaia cea tarzie".Tot atunci ni se spunea ca, cele sapte biserici despre care se vorbeste in Apocalipsa se refera si la etapele bisericii lui Hristos. Penultima era biserica Filadelfia si noi eram convinsi ca traim acea etapa, iar apoi vine randul Laodicei. Asta nu am crezut atunci si nu prea credem nici azi, dar Cuvantul lui Dumnezeu este de nestramutat. Cine poate sa  nege ca nu suntem calduti, nici reci, dar nici in clocot? Mergem la biserici, dar ne ocupam mai mult de cele materiale. Ni se duce vestea ca ne-am imbogatit, dar am devenit cei mai nenorociti.Mai grav este ca nu ne speriem la vestea ca, daca ramanem in starea de caldicei, vom fi scuipati afara de Dumnezeu. Avem sansa sa ne intoarcem la Dumnezeu ca sa cumparam , fara bani si fara plata, valorile Lui, aur curat si doctorie pentru ochii nostri, dar cati se folosesc de acest har?


Se vorbeste tot mai mult despre pastori evanghelici corupti. Unul a fost gasit mort si se stie ca avea  asupra sa o suma imensa in valuta. De altii se scrie in ziare si pe internet ca strang averi nemasurate intr-o vreme cand multi nu au cu ce isi hrani familiile in fiecare zi. Cazurile de tot felul, de delapidari de fonduri, spalari de bani, vinderea voturilor bisericilor in schimbul unor locuri pe listele partidelor politice sau locuri caldute in primarii, consilii judetene, obtinerea de contracte pagubitoare pentru stat, sunt fapte reale care nu mai pot fi tinute ascunse demult. Ne doare acest lucru? Vrem sa ne intoarcem la Dumnezeu? Nu particularul e relevant, cat generalul. Coruptia a devenit generala si a impanzit bisericile evanghelice. Ne pasa de asta? Vorbim deschis despre acest lucru si il aducem cu lacrimi inaintea lui Dumnezeu ?


Ce am devenit noi, crestinii vremurilor de pe urma? Ce e mai important pentru crestinul zilelor noastre: umplerea vaselor cu untdelemn ca sa fim gata la venirea Domnului sau umplerea stomacului cu mancare si a conturilor cu bani ca sa ajungem ca acel  om bogat din Scriptura care, dupa ce si-a vazut hambarele pline, si-a spus ca atunci era momentul sa se bucure? Sa nu creada cineva ca faptele noastre bune vor cantari inaintea lui Dumnezeu mai mult decat cele rele. Cei care traiesc in nelegiuire, nu au fapte bune inaintea lui Dumnezeu. Nici credinta in Dumnezeu nu te ajuta daca nu traiesti dupa normele Imparatiei lui Dumnezeu. Ne putem amagi singuri, daca vrem, dar pe Dumnezeu nu putem sa Il amagim.


Se vorbea mult pe vremea comunismului despre lepadarea de credinta care va veni si unii se asteptau la prigoane ca in primele secole. Dar lepadarea de credinta a venit peste noi si multi nici nu ne dam seama; credem ca ceea ce se intampla este vremea de har, de aceea ne putem umple hambarele, familia ne este indestulata iar copiii nostri sunt pusi la adapost. Daca am fi stat sub mana tare al lui Dumnezeu pana cand ar fi decis El sa ne inalte, ar fi fost har, dar atata timp cat dam din coate, ne facem prieteni cu cei care nu Il iubesc pe Dumnezeu doar ca sa intram acolo unde copiii lui Dumnezeu  nu sunt primiti, atunci inseamna ca ne-am pierdut directia.


Traim vremuri de har, dar harul lipseste tot mai mult din biserici. Harul e mare pentru ca Dumnezeu ne-a deschis o usa "pe care nimeni n-o poate inchide." Dar harul se ia incet de la noi, iar apoi va veni ziua cea mare, ziua intalnirii dintre Hristos si Mireasa Sa. 

E vremea atipirii, dar sunt unele fecioare care au untdelemn de rezerva. Atunci cand se va auzi chemarea , ele vor putea sa iasa in intampinarea Mirelui. Celelelate vor ramane la usa. 


Fecioarele nechibzuite se joaca azi cu Dumnezeu. Cred ca simpla credinta marturisita candva, le va mantui. Dar, pentru ca azi se poarta ca si cum nici nu Il cunosc pe Dumnezeu, atunci si El se va purta de parca nici nu le-ar cunoaste.


Noaptea e adancita de pacat si minciuna. Numai Duhul si Mireasa mai zic :"Vino, Doamne Isuse!"


Gabriela Turculetu-2 Aprilie 2014